joi, 13 mai 2010

O scurta actualizare 9 februarie 2009

Unele ganduri sunt mai puternice decat credeam ca sunt.. unele se strecoara in minte, sub piele chiar; si raman acolo pana in momentul in care se declanseaza o “mica” avalansa de senzatii. Atunci ies toate ,prizoniere parca pana in acel moment, ies repede si incep sa depuna marturie impotriva mea. Ciudat e cum judecatorul suprem sunt chiar eu. Trist e cum avocatul apararii sunt tot eu. Asta in cazul fericit, pentru ca se poate sa ai ghinionul sa ai un avocat din oficiu, adica cel care te va judeca detasat(oare?)…acest avocat este persoana pe care o iubesti.
Timpul trece mereu incet cand avem nevoie sa se miste repede. Corpul arata mereu mai rau decat avem nevoie. Dar noi…ne ascundem bine in noi, stam acolo si asteptam. Asteptam…sa se intample ceva… .Nu se intampla nimic? Atunci , din proprie initiativa, incepem sa ne manifestam. Insa toate duc impotriva noastra. Pentru ca orice facem se intoarce impotriva noastra. Dezamagirea e mai mare cand vrem sa uitam. De cele mai multe ori inlocuim persoanele din viata noastra. Dupa un timp , regreti tot ce nu stie despre tine persoana pe care ai iubit-o.
Incredere…am inteles ca despre asta este vorba. S-a facut mai multa lumina.. Vad atatia oameni si ma intreb ce culoare are sufletul fiecaruia.
Am doar ganduri inghetate..le mai simt cand vreau in bratele acelei persoane care ma tine si nu stie cine sunt, iar eu, cu atat mai putin nu stiu cine este. As putea sa uit si eu, da! Dar nu voi face asta, cu asta sunt bogata, cu timpul… Eu nu uit!

joi, 7 ianuarie 2010

Pledoarie pentru Modestie

Epictet in "Manualul"
Nu este chiar preferatul , dar pentru ca il “lauda” pe-al meu drag Diogene din Sinope, il dau mai departe: “Pe oameni ii tulbura nu lucrurile in sine, ci parerile pe care si le fac cu privire la lucruri. In concluzie, ori de cate ori ne vom tulbura sau ne vom mahni, sa nu acuzam pe altul, ci pe noi insine, sau mai exact, propriile noastre opinii. A invinovati pe altul, din cauza celor pe care el insusi le face gresit, este un lucru specific omului necultivat, a se invinui pe el insusi este o caracteristica a celui care incepe sa se cultive si a nu a acuza, nici pe altul , nici pe sine, este o insusire a celui intelept”. Un om modest e cu adevarat tolerant. Si pentru ca astazi cafeaua m-a dus cu gandul la ceaiul negru baut la masa unde de obicei beau bere neagra( si pentru ca astazi e Craciunul pentru unii dintre cei care ne-au mintit frumos, asa frumos incat nu suma de 2, ci doar 1 a ramas ), voi pune alaturi si 2 versuri doar de tine stiute. Poate asa ma vei gasi... sau auzi.. mai repede...
I “Miss you when you’re gone” and when I think about you “I touch myself”. But you don’t want to “Love me to the end”... Dar toate astea nu pentru ca mi-e dor, ci pentru ca e timpul sa intelegem ce e de fapt "adevar" si nu "fapt divers".

marți, 5 ianuarie 2010

Roata naturii

Spuneam/gandeam demult ca natura ne-a dat cel mai frumos lucru. Acea “roata “ care se intoarce permanent, dandu-ne ocazia sa revenim, sa rezolvam, sa “facem ceva”. Spuneam /gandeam demult.

luni, 28 decembrie 2009

Mary Poppins

Imi invart umbrela plouata, facand doi pasi spre dreapta, doi pasi spre stanga. Ritmul mi-e din ce in ce mai lent. Ritmul pasilor. Noaptea a fost zgomotoasa....si asteptata..de unii dintre noi. El(1) imi da un semn, un loc de intalnire. Dar, vai pacat, iar nu ne-am sincronizat, sunt intr-un alt local. El(2) tace, isi absoarbe vodca pregatind totul cu palmele.. virgine, cuminti. Si tace... si-mi place ca o face. Si-mi asculta..
Insa, voind sa evite cliseele, loveste cu/in ele. Timid.. cu aceleasi palme virgine. El e.
El (1) doreste naturaletea... acesta este motivul pentru care insista.
Iar eu imi invart umbrela, facand doi pasi spre dreapta, doi pasi spre stanga. Daca eram, macar in seara asta , Mary Poppins... le aratam eu lor..

vineri, 25 decembrie 2009

Inapoi cu/in Degrade

Ei bine, se pare ca de data asta o voi duce pana la capat

Pentru inceput... o tin in cateva dicteuri..in cateva feluri...