O scurta actualizare 9 februarie 2009

Unele ganduri sunt mai puternice decat credeam ca sunt.. unele se strecoara in minte, sub piele chiar; si raman acolo pana in momentul in care se declanseaza o “mica” avalansa de senzatii. Atunci ies toate ,prizoniere parca pana in acel moment, ies repede si incep sa depuna marturie impotriva mea. Ciudat e cum judecatorul suprem sunt chiar eu. Trist e cum avocatul apararii sunt tot eu. Asta in cazul fericit, pentru ca se poate sa ai ghinionul sa ai un avocat din oficiu, adica cel care te va judeca detasat(oare?)…acest avocat este persoana pe care o iubesti.
Timpul trece mereu incet cand avem nevoie sa se miste repede. Corpul arata mereu mai rau decat avem nevoie. Dar noi…ne ascundem bine in noi, stam acolo si asteptam. Asteptam…sa se intample ceva… .Nu se intampla nimic? Atunci , din proprie initiativa, incepem sa ne manifestam. Insa toate duc impotriva noastra. Pentru ca orice facem se intoarce impotriva noastra. Dezamagirea e mai mare cand vrem sa uitam. De cele mai multe ori inlocuim persoanele din viata noastra. Dupa un timp , regreti tot ce nu stie despre tine persoana pe care ai iubit-o.
Incredere…am inteles ca despre asta este vorba. S-a facut mai multa lumina.. Vad atatia oameni si ma intreb ce culoare are sufletul fiecaruia.
Am doar ganduri inghetate..le mai simt cand vreau in bratele acelei persoane care ma tine si nu stie cine sunt, iar eu, cu atat mai putin nu stiu cine este. As putea sa uit si eu, da! Dar nu voi face asta, cu asta sunt bogata, cu timpul… Eu nu uit!